Dragă Dana, suflet mare, ești ca raza cea de soare
A ta față ne zâmbește, al tău zâmbet strălucește
Nu te obosești vreodată, nici nu te văd supărată,
Ai o inimă tot bună și pe soare și-n furtună.

Eu găsesc mereu la tine un izvor de-nțelepciune,
Performanță, rezultate și în vorbe și în fapte.
Sinceră, perseverentă, răbdătoare, vigilentă,
Mă-nconjori cu bunătate, de e zi sau de e noapte.

Ești mereu neobosită, lucrezi mult dar, din odihnă,
Tot prin Har, cu pasiune, cu discreție și tihnă.
Eu te văd „umblând pe ape” și prin foc, dar nu te arde,
Ca Debora cea din Carte, lupți și biruiești în toate.

Văd cum Domnul te ascultă și cum Domnul îți vorbește,
Iar când merg în misiune mi-ești colegă ideală.
Te implici cu îndrăzneală și acasă, și la Școală,
Mă tratezi ca și o mamă, lângă tine scap de teamă.

Ale tale sfaturi-nalte sunt ca sarea în bucate,
Musafirii văd la tine „bunul gust” servit... pe pâine.
Gătești prea gustos, prea bine
Și servești meniuri sfinte pentru trup și pentru minte.

Obiective SMART ai multe, grijă porți la multă lume,
Soră, soție, bunică, dar și fiică și mămică,
Prietenă, colegă bună, ești Deboră sau „Albină”,
Ale tale roluri toate, fie binecuvântate!